Firesc de nefiresc

Oare poți lecui iubirea cu iubire?
Oare poți acoperi un gol cu dor?
Oare e posibil s-o iei de la-nceput
Și să fie rezultatul altul,
Mai bun, înălțător, superior?

Oare mai pot spera că o să văd
În ochii tăi ceva din noi,
Oare greşesc când cred şi îmi doresc,
Să te aud măcar o dată încă,
Să mai vorbim ca la-nceput?

Mi-a obosit și mintea, și trupul
Și-s zbuciumate toate-n mine-acum,
Oare putea-voi să mă înalț din nou,
Oare putea-voi să privesc în viitor,
Să spun: "Nu-mi este frică,
Nici de tine, timpule, chiar dacă nu știu tot acum.
Mi-e frică doar de Dumnezeu,
Pentru că El dă timpul cu măsură,
Atâtea zile cât știe că putem duce pe-al vieții drum."

Și dacă cred așa,
De ce atunci în pieptu-mi simt durere?
De ce încep să uit cine sunt?
De ce mi-e amorțită azi şi vocea, și privirea,
De ce nu pot nimic în apărarea mea să spun?...