CHARON

În întuneric lin plutește,
O luntre întunecată,
De la o lume la acea alta
Trec suflete acuzate.
Apa limpede oglindește,
Amprenta lunii 'noapte
Barcagiu e tacut și rece,
Și inima-i în șoapte.
Degeaba plângeți și-l rugați
El nu v-ascultă, nu
Obolul drept ca plată dați
Pentru a lui serviciu.
Necontenit, tăcut
Cu greu își duce soarta
Căci multă apa a trecut,
Sub vechea lui unealtă.
Cine ar fi să îndrăznească
În veci ca să-l acuze
Pentr-un serviciu atât de greu,
Va nevoi să ceară scuze.
N-o face el de a lui plăcere,
Nu pentru a strânge o avere
O face pentru că doar,
Așa lui îi se cere.
Veni va clipa când și noi,
Vom trece Acheronul,
În râul Styx spre lumea de apoi
Că așa cere canonul.
Și așa cum cere plata
Noi nu-l vom răsplăti,
În următorii sute de ani
Ca fantome-om hoinări.

Autor Andrei Cocieri
29 august 2023