Timpul zboară anii numărând,
Doar clipe în memorie lasă,
Cine știe acum ce porți în gând,
Când cineva cu drag te așteaptă acasă.
Pe drumuri ești purtat din greu,
Ca vântul liber și rebel,
Cu gândul acasă ești mereu,
E îmbrățișat mezinul de un inel.
De e zi sau poate-i noapte,
Ochii sunt adesea obosiți
Rugăciuni le spui în șoapte,
Să fii păzit de cei Sfinți.
Privești în zări, cu mâna pe volan,
O viață-i întinsă autostradă
Părul se-ncărunțește an cu an,
Pe cei mai dragi îi ții grămadă.
Dar iată clipa care vine,
Pe faţă un zâmbet se strecoară,
Când acasă ajungi cu bine,
Și cei dragi te înconjoară.
În sfârșit, trăiești clipa mult așteptată
Când cu prieteni șezi la masă,
Ține minte că din toate
Cel mai bun drum, e cel spre casă.
Autor Andrei Cocieri
August 2023
ȘOFERULUI
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!