Poetului

Apare cerul cel sublim
Iar noi,noi doi redevenim
Si mandra ceata iar apare
Puterea zilei e sub soare

O Cleopatra demna si inalta
Cu trupul cel scobit din dalta
Si-nalta mandra fecioria
Cand s-a mai potolit vipia

Albastre umbre mai prelungi
Cu bratele ca de zapada
Sedea sub praful greu,o strada
Trecea camila sa o vada
Si sera se vedea in dungi

Pe langa casele ciudate
O umbra lunga,stravezie
La portile ce-s ferecate
Batea in noaptea ce-a sa vie

Sunt obosit,ar spune versul
Cuvantul e inrobitor
As vrea sa scap de tine,visul
Se-arunca'n jos ametitor

Sunt doar captiv
Sunt doar un inger
Sun visul tau frumos,aieve
Sunt doar naiv
Nu sunt un fulger
Sunt plin de seve

Cuteaza sa intorci in loc
Un ceas ce a trecut odata
Timpul nu trece niciodata
Mai am un lemn de pus pe foc

As incerca sa spun mai multe
Cuvintele imi sunt popas
Si cat sunt viu,eu am un glas
Ce scoala mortii din morminte

Eu sunt cuvant,sunt vers,neant
Si tot ce e mai captivant
Si-ntelepciunii greu talant
Eu am platit ca un galant
Si tot ce e mai important
Daca citesti,ti-l dau si tie.