Capul năpădit de muguri
Și pielea eruptă în spice,
Buzele grele de struguri,
Suflarea sorbită de ruguri
În camera rece.
Mâinle tale pe creștet,
Aduc nebuniei omagiu,
Vântul se zbate în scâncet;
Spiritul meu răpus pe un umăr,
Ca-n naufragiu.
Un sine uitat în simțire,
Trecutul uitat într-o noapte.
Cândva murisem în aceste ape,
Dar azi sunt aici, crezând că poate
Găsesc nemurirea.
Rătăcire
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
6 Comentarii
Mâinile tale pe creștet... Măcar un poem... Să dăinuie... E vis de poet!
Vibrant,stil propriu.....o puternica,zguduitoare pasiune,incarcata de o dragoste inrobitoare,dureros de dulce.
O oda adusa contopirii a doua suflete.
O viziune ascetica a pasiunii.
Vibrant,stil propriu.....o puternica,zguduitoare pasiune,incarcata de o dragoste inrobitoare,dureros de dulce.
O oda adusa contopirii a doua suflete.
O viziune ascetica a pasiunii.
Mulțumesc mult! Comentariile mai frumoase decât poezia!
Mulțumesc mult! Comentariile mai frumoase decât poezia!
Desigur Doina,aceeasi modesta persoana ca intotdeauna.Ma bucur sa te regasesc aici.