Încă stăteam neclintită de veghe
La propriul căpătâi,
Încă goneam negrul din verde,
Dezlegând sfârșitul din strofa întâi.
Încă scoteam marea din sare,
Smulgeam malul din mal,
Încă-mi călcam urma strearpă-n picioare,
Punând-o pe drumul scânteii din val.
Încă mușcam miezul din piatră
Și adormeam nisipul din dune,
Încă ma culcam în praful din vatră,
Când corpul cerșea pace prin lume.
Încă-mi stregeam oglinda de cioburi,
Încă scuipam cu lumină,
Încă-mi croșetam nervii în noduri,
Încă-mi ungeam inocența cu vină.
Depăn în palme aceeași orbită,
Privindu-mă-n față din spate.
Rămasă intactă și mult prea trăită,
O viață de singurătate.
Izolare
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
4 Comentarii
Încă stăteam neclintită de veghe
La propriul căpătâi,
Încă goneam negrul din verde,
Dezlegând sfârșitul din strofa întâi.....
Esti un pic Cioraniana patetica,un pic bacoviana,un pic eminesciana in primele versuri....
Încă-mi ungeam inocența cu vină...asta suna un pic a Paunescu...in tinerete....
Imi place ce citesc...poetic..sobru..tulburata..singuratica...poezia iti sade de minune.
Frumos,m am delectat.!!!
Ceva m-a făcut să intru aici, pe unde n-am mai dat vre-o două luni, Acum știu ce era- poezia ta- încă cu energetică puternică, deși în altă cămașă- matură, pe care parcă încă și-o potrivește pe corp, încă nu știe cum îi stă... Sinceră până unde se mai poate, ca de obicei, trage o linie de delimitare între etapele vieții că eu mă întreb:”Ce va urma?” Ti-am citit poezia cu aceiași plăcere ca și cândva și mă bucur că te-am găsit din nou aici. Este ceia ce mi-a lipsit.
Multumesc mult pentru aprecierile atat de generoase și pentru efortul de a explora atât de temeinic aceste rânduri!
Încă mai sper ca lumina
să alunge întunericul și orgoliile,
unele nemăsurarte, din mințile unor oameni,
Ghinion, ce decid asupra vieților celorlați,
care sunt numeroși de ordinul, milioanelor, miliaredelor
altfel, izolarea în care trăim ,va fi și ai mare,
iar nesiguranța pe toți ne va stăpâni...
Frumos și interesant poem cu aceste interogații repetate, cât și cu arhitectura lui în geneaal!
Felicitări !