TOMNATICĂ

Timpul hapsân orizontul sfâșie,
Cad zilele rupte din calendar
Frunzele-n vânt de veselie,
Sacrificate pe-al toamnei altar.

Se scaldă-n culori înflăcărate,
Dansează frumos pe străzi și alei
Crăiasa roșcată în rochie îmbrăcată,
Și soarele surâde de dragul ei.

Îmi cade în gând nevinovată,
Liniștit mă adoarme în brațele ei,
As vrea să trăiesc încă o dată,
Clipe frumoase a dragostei.

Să fiu iară un pici cu papucii juliți,
Să bat frunzele în drum spre școală,
Fără de griji să fim fericiți,
Cu mânuțele de picături de cerneală.

Cu miros de gutuie și de dulceață
Mă alină duios mâna mamei pe cap,
Să șterg lacrimi pe geam când afară e ceață,
În liniște zac jucării pe dulap.

E timpul ca să numărăm bobocii,
Strugurii să-i treacă-n teasc,
Dulci bucate de-ale bunicii.
Sentimentele calde le răsfoiesc.

Tot creste covorul de aur, se adună,
Amintirile se strâng pe bucăți
Spune-mi Crăiasa cu voce virgină,
Cine mai păstrează azi frunze în cărți?!

Autor Andrei Cocieri
3 noiembrie 2023