ÎNTRE RAI ȘI IAD (lui Piotr Ilici Ceaikovski)

Avatar of delt-a85de delt-a85 în Poezii Dedicate 0 comentarii

De la nopțile ploioase
Pân' la calde dimineți,
Se strecoară gânduri arse,
Ce-s cusute pe bucăți.
Coborî, încet, privirea
De suferință și de jale,
Geniul ce-și mâzgălește
Partitura vieții sale.

Călimara de cerneală
Pare a fi plină de sânge,
Un copil cu mâini la tâmple
Cu ochii închiși în sine plânge.
Iar din ritmuri și pulsații
Cere muzica să se nască,
Lumea ascunsă-n imaginații
Spre universu-și o să crească.

Timpuri grele sapă brazde
În sufletului creator,
Firul slab ce-l distruge
Tinde a fi nemuritor.
Sunetele le transformă
În ocean nemărginit,
Spre perfectul absolut
Tot rămâne dezamăgit.

Autor Andrei Cocieri
30 ianuarie 2024



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!