Adăpost

Avatar of ionzubcode ionzubco în Poezii Diverse 0 comentarii

Culeg din mine timp împiedicat,
De parcă m-am trezit din comă,
Prin neuroni, parfumul înnodat
De o imensă, splendidă aromă

Ce-a fost, nu știu, nu știu nici ce va fi
Abia de-mi amintesc să scriu în limba noastră
Mă limitez în arta de-a nu ști
Ca un bătrân ce stă lângă fereastră

Și caut anotimpuri să le trec
Nu mă întreb de sensuri, n-are rost
Încerc a rezista și tot încerc
Să îmi găsesc sub piele adăpost



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!