Liniștea

de Alina-P în Poezii Filosofice 0 comentarii

Te-ntrebi adesea cum liniștea s-aude.
Oare se lasă atinsă în scântei de seară
Poate prin adieri de vânturi se ascunde
Prin lacrima de pe obraz ea se strecoară

Poate ar fi cu drag printre priviri ascunsă.
Prin zâmbet dăruită și fotografii pierdută
Poate stă în colțul casei de amintiri răpusă
Lânga speranța dulce și iubirea cunoscută

Poți să o simți, însă nu poți să o cuprinzi
Când suferă o mângâi doar din depărtare
Poți s-o atingi, dar nu poți ca să o prinzi
O ai prin suferință, o ai și prin răbdare

Poți să o ai o viață toată sau doar un minut
Poți să o ții în palme, să-i dai suflare nouă
Să o găsește în cântec, într-un scurt sărut
În picăturile de apă, atunci când vara plouă

Putem să o cerșim, dar cine suntem noi?
Gânduri rătăcite ce se pierd în depărtare
Cuvinte lungi și scurte adunate printre foi
Un firicel micuț ce-și are loc sub soare

Oricât n-am cere-o și chiar de o găsim
Nu știm că e alături și-ar vrea să ne atingă
Nu știm să o păstrăm, nu știm s-o prețuim
Vrem zbuciumul lăuntric din noi ca să-l învingă



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!