Salvarea

de Alina-P în Poezii Creştine 0 comentarii

Stă Bunul Dumnezeu în pace și lumină
Privește spre Pământ și spre păcătoși
Nu înțelege oare cine a fost de vină
Că pământenii sunt haini și nemiloși

Nu înțelege de ce există lupte
Când pace și iubire ne- a fost dat
Îngerii săi revin cu aripile rupte
Pământul mereu e în venin scăldat

Stă încruntat, cu gânduri grele:
Să mai repet ce a fost cândva?
De data asta însă pentru cele rele
Nu voi da Arca pentru a le salva

În dreapta sa un înger stă într-o parte
Ghicește-n taină gândul ce îl apasă
Între milă și iertare voința i se zbate
În fața Tatălui în plecăciune el se lasă

Tatăl meu preasfânt, dă-mi voie să-ți vorbesc
Rostește el cu glasu-i blând și vorba-i lină
Da, fac rele multe, mereu păcătuiesc
Dar au multe și bune, ispita e de vină

Uite colo-n vale o mamă c-un copil
Cu atâta grijă împart pâinea puțină
Iar în ruga lor, îți mulțumesc umil
Inima de mamă cu dragoste e plină

Aruncă și-o privire spre râul înghețat
Unde luptă cu moartea un micuț cățel
Din gura neagră a apei ce a fost salvat
Riscându-și însuși viața, de un băiețel

Uite cum în flăcări se aruncă un bărbat
Curaj are destul, dar totuși îi e frică
Dar el nu a fugit și nici n-a ezitat
A scos în brațe, o bătrânică mică

Eu te rog, Doamne, milă ca să ai
Sunt și vor fi, și multe fapte bune
Iertarea ta și încă-o șansă să le dai
Să schimbe prin fapte astă lume


A domolit mânia Domnul și s-a îndurat
O nouă șănsă ne-a fost dată omenirii
Și orice o să avem acum de îndurat
Să nu fim prada urii, dar o cale a iubirii



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!