A fi … sau a nu fi …


… a fi, sau, – a nu fi ?

e întrebare bună …

când sufletul e-n cer,

cu toate împreună…

… a fi un muritor,

este o grea povară,

căci moartea te pândește,

pe orice ulicioară,

… a fi naiv, trufaș, –

astea-s doar sentimente,

când tu te simți de fapt,

un gând între coperte…

te simți doar pasager,

sau altă-ntruchipare,

ce în al vieții tren,

bilet își ia-ntr-o doară…

Și se pornește orb,

străin de destinații,

nebănuite porți,

deschide pentru altii…

coboară la-ntâmplare,

în stații neștiute,

să-mpartă sentimente,

în inimile mute,

coboară pe alei

cu frunze ruginite,

citește epopei,

pe-aripi de păsări frânte, –

de obositul drum,

ce-a fost parcurs

cu bine,

prin munți sau prin păduri,

sau unde cristaline…

Călătorește-n timp,

cătând o alinare,

un suflețel fragil,

dispus să-i fie „soare”,

pe-al vieții sale „cer”,

de-acum cât o să fie ,

un muritor naiv,

sortit pentru iubire, … !

A fi ? sau, a nu fi ?

retorică-ntrebare, …

pe care nu și-o pune,

în viață orișicare…

a fi nemuritor, –

e-o posibilitate,

când suflet e prea mult

și dă din cât se poate:

împarte bunătate,

împarte-nțelepciune

și chiar din ce nu are,

promite să adune..

aș … și când pentru toți,

tu te dezbraci de suflet,

launtric nu ești gol,

și nici privat de cuget…

28.09.2023



2 Comentarii

  • Avatar of delt-a85de delt-a85

    Se vede că s-a lucrat mult asupra acestor versuri. Un lucru enorm și apreciabil, mi-a plăcut


  • Avatar of anushka_821de anushka_821

    Mulțumesc mult !


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!