Ce an (2024)


Ce an, cu o mare de fructe
Pe crengi între cer și pământ;
Ce an, cu visele rupte
Ce se mai agață de-un gând...

Plutește în aer chemarea,
Brăzdează prin inimi ceva;
Cugetu-și strigă răbdarea,
Prostia, se amuză cum vrea.

Marasmul întregii Europe,
Ce incă nu ne-a adus?
Pe stânga-prezbiții, pe dreapta- miopii
Și în Răsărit, și-n Apus.

Alegerea-i tot mai de dreapta
În Vestul tot mai cenușiu
Și tot mai de stânga e stânga
În Estul tot mai rubiniu.

La mijloc, un gol ce izbește
Cu-n vuiet, ce parcă îl știm...
Zboară în preajmă o viespe-
Memoria scuipă venin...
A. L.



1 Comentarii

  • Avatar of miuostaciude miuostaciu

    Urâtă treaba asta cu poezie din politică! Poți greși și pe urmă să regreți ... Îmi pare rău că vezi un ”marazm” al întregii Europe(!?), că Westul e tot mai cenușiu, iar Estul te bucură cu ”rubiniu” când de acolo zboară rachete, bombe, război adevărat. Inexplicapil cum un poet(?) poate gândi așa... Dar omul e om... Aprecierea ți-o asumi. Trist!


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!