REVINO ANTIDOT


Cu gânduri mă petrec
Ce nu mai vor să plece...
Din viața ta să plec?
Mi-ar fi și vara rece!

Când stelele dispar
Și ceru-mi plânge dorul,
Și-n inimă-mi apar
Iubirea-ți și fiorul...

Și nu uita că eu
Am vrut să-ți fiu aproape,
Cu focul cel sting greu...
Cu lacrimi peste pleoape!

Cât te doresc nu crezi,
Ești vina ce-am ales-o,
Nici dragostea n-o vezi
Pe care ți-am cules-o!

Aș vrea de-acum să-mi spui
Ce doruri te-nconjoară
Ca inima-ți s-o pui
Pe a mea inimioară!

Eu te-am văzut în tot,
În tot ce mă încântă,
Revino antidot,
Căci am inima frântă!

REC



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!