Când te-am văzut am realizat
Că nu te voi uita vreodată,
Când mi-ai vorbit am constatat
Că ești femeia unicată...
Și printre gânduri și priviri...
Am vrut să-ți spun direct în șoapte:
"Te plac prea mult, să nu te miri,
Te vreau în viața mea, se poate?"
Dar n-am avut curaj s-o spun...
Aveam o teamă persistentă...
Și am rămas tăcut nebun,
Chiar dacă tu erai atentă...
Și uite-așa nevinovați
Prin frica dragostei nebune
Suntem adesea cei uitați
Și ce simțim n-avem cui spune...!
REC, 04.07.2025
FRICĂ DE DRAGOSTEA TA
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!