Ca pe-un înger...

Eu te văd și te-aud ca pe-un înger, ce-i drept…
Într-o lume imensă unde eu sunt prea mic
Și-atunci lumea asta îmi apasă pe piept
Și-mi șoptesc voci sinistre că de azi am murit.

Și-n noaptea pustie, sub o lună de foc,
Mă-nvelesc în cearșaf de granit, serafimii;
Într-o lume de îngeri, eu – demon – n-am loc.
Și nici suflet n-am să-l dau nemuririi…

Tot ce-a fost viu în mine: vocea ta și privirea,
Iau cu mine în coșciug de-amintiri.
Nu-mi pasă că mor, neștiindu-ți iubirea…
Într-o lume mai bună vom avea și trăiri!