Bună și nebună

Vai cât ești de nebună!
dar totuși ești frumoasă.
Te porți ca o leoaică,
dar știu că ești fricoasă.

Când ești prea supărată,
devii necruțătoare.
Iar când te liniștești,
ești dulce, iubitoare.

Parcă ai fi smintită,
vorbești neîncetat.
Pe urmă îmi zâmbești,
și-mi zici că gata, tac.

Ești bună și nebună,
ești totul împreună.
Mă încălzești cu soare,
mă spulberi cu furtună.

Sălbatică ca vântul,
cuminte ca un înger.
Dar ce iubesc în tine-i:
că tot ce faci e sincer.

Bună și nebună autor Constantin Sandic