Câte versuri nu am scris...
ce mi s-au născut în minte.
Mă gândeam că n-are sens
și că-s numai doar cuvinte.
Până când am înțeles,
câtă forță e-n cuvânt.
și de atunci am început,
să scriu tot ce-am pus în gând.
Să scriu tot ce am pe suflet...
ca să mă împart cu alții.
Ca să mă împart cu toți,
cu străinii și cu frații.
Poate că a mea durere,
poate-a mea experiență...
Va-nvăța pe cineva,
să capete rezistență.
Oamenii care-s deștepți,
din greșeli străine învață.
Și de aceea eu descriu,
tot ce am greșit în viață.
Poate suferința mea,
va învăța pe cineva.
Cum să-și facă mai ușoară,
viața care-i foarte grea.
Cum să treacă mai ușor,
de necaz și de durere.
Și să-nvețe cum din greu,
se poate aduna putere.
În cuvânt este putere autor Constantin Sandic
În cuvânt este putere
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!