Era totul ideal

Câte rânduri eu ți-am scris,
câte versuri de iubire,
de nădejde și speranță,
pe urmă de despărțire.

Mi-ai fost muză și iubită, -
cea mai mare a-mea avere.
Cu a ta privire caldă,
tu imi dăruiai putere.

Tu-mi erai întreaga lume,
universul infinit...
Timpul petrecut cu tine,
îmi părea desăvârșit.

Mi-erai muză și mireasă
și aevea, și în vis...
lumea d'imprejurul nostrul,
îmi părea un paradis.

Era totul ideal,
ideal de nedescris...
Că ne vom iubi mereu,
parcă-n cer era decis.

Dar și cerul mai greșește,
între noi ceva s-a rupt...
Cineva mi-a luat puterea,
ca să nu mai pot să lupt.

Era totul ideal - autor Constantin Sandic