Dragostea lor n-a murit

El a dispărut, s-a dus...fără să spună nimic.
Ea stătea nedumerită, cuprinsă de groază și frig.
A ieșit pe prag desculță, ca să-l ajungă din urmă.
Însă el s-a spulberat...fără să lase vreo urmă.

Ea cu ochii plini de lacrimi, îl striga să se întoarcă.
Se gândea că poate-acuș, iată va intra pe poartă.
Dar el nu mai auzea, se ducea ca dus de vânt.
De-atâta durere-n suflet, vroia să intre-în pământ.

Își zicea c-așa-i corect, că așa va fi mai bine.
Se lovea cu pumnu-n piept, încercând să se convingă.
Ar fi vrut să se întoarcă, s-o mai vadă încă odată.
Dar nu mai avea putere și știa că nu se poate...

O iubea mai mult ca viața și știa că o s-o doară.
Dar știa că în curând, el va deveni povară.
Nu vroia ca ea să-l vadă, când va deveni o umbră.
El a preferat să plece și-ntre morți să se ascundă.

Ea nu l-a uitat nicicând. Și acum îl mai așteaptă.
Încă stă pe prag plângând, rugându-se să se întoarcă.
Dragostea lor n-a murit, dar i-a despărțit destinul.
Astăzi tot ce le-a rămas.E suferința și chinul.

Ea așteaptă un miracol, care nu se va-împlini.
Tot așteaptă o fantomă, care nu va mai veni.
El nimic nu mai așteaptă, însă știe că într-o zi.
Fiind pe buze cu al ei nume, el pe veci va adormi.

Dragostea lor n-a murit - autor Constantin Sandic