Există-n lumea asta vreo tăcere
În care șoaptele se mai iubesc?
Cu simplul fapt de-o simplă adiere,
De ce în ea acum mă regăsesc?
Dar ea este natura sau femeia,
Sau vreo zeiță de prin Panteon?
Aprind lumini pe cer cu o scânteie
Și-o simt profund în piept și-n unison
O fi un ideal, construcție șireată,
De cine inventată, nu mai știu
Aici, acum și cu durerea toată
Încerc cumva să-mi dau șansa să fiu
Moment
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
1 Comentarii
Exista . E un zbucium interior acolo.