Multe stele sunt pe cer,
dar nu știu care-i a mea.
Care drumu-mi luminează,
când mi-e calea foarte grea?
Doar ea îmi aduce vise,
când mi-e sufletul rânit,
când mă simt răpus de boală,
sau când sunt prea obosit.
Ea mi-e călăuză-n toate,
când mă pierd, ea mă găsește.
Când mă simt pe lume singur,
sufletul îmi încălzește.
Multe stele sunt pe cer,
dar din toate, numai una
mă păzește de-ntuneric
și de rău întotdeauna.
Multe stele sunt pe cer autor Constantin Sandic
Multe stele sunt pe cer
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!