Stingherit și singurel


Gânduri negre mă inundă.
Nici n-ar putea fi altfel.
Toată viața stau în umbră,
stingherit și singurel.

Undeva, în lumea mea,
unde nu-i nici o lumină,
unde am fost uitat de toți,
unde lumea mi-i străină.

M-au lăsat și m-au uitat
și nici nu-și aduc aminte...
Eu nu deranjez pe nimeni, -
stau în lumea mea cuminte.

Nu îi chem, și nici nu-i strig,
nu le pun nici o-ntrebare.
Fiecare-n lumea sa...
cu-a lui soartă fiecare.

Stingherit și singurel - autor Constantin Sandic



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!