Viața mea de mult se află
în poziție de pat.
Sunt închis, fără ieșire
și nu pot nimic să fac.
Sunt închis de ani de zile,
nu c-aș fi făcut ceva.
Pur și simplu-am fost rănit
și de-atunci nu pot zbura.
Aripile mi-au fost frânte
de un înger blestemat,
care mi-a furat lumina
și de viu m-a îngropat.
M-a înmormântat cu zile
în cavoul meu de gheață,
unde cred că o să stau,
până la sfârșit de viață.
Stau și-aștept ziua în care
voi scăpa de frig și ger.
Voi zbura pe vânt spre soare
și mă voi muta în cer.
În poziție de pat autor Constantin Sandic
În poziție de pat
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!