În poziție de pat


Viața mea de mult se află
în poziție de pat.
Sunt închis, fără ieșire
și nu pot nimic să fac.

Sunt închis de ani de zile,
nu c-aș fi făcut ceva.
Pur și simplu-am fost rănit
și de-atunci nu pot zbura.

Aripile mi-au fost frânte
de un înger blestemat,
care mi-a furat lumina
și de viu m-a îngropat.

M-a înmormântat cu zile
în cavoul meu de gheață,
unde cred că o să stau,
până la sfârșit de viață.

Stau și-aștept ziua în care
voi scăpa de frig și ger.
Voi zbura pe vânt spre soare
și mă voi muta în cer.

În poziție de pat autor Constantin Sandic



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!