Bezna neagră

În bezna cea întunecată,
se-ascunde îngerul rânit,
Ademenit în iad, pe poartă,
de-un zâmbet fals și otrăvit.

Durerea e atât de mare,
pătrunsă-n măduva de os.
Stă îngerul ascuns în ploaie,
mușcat de-un șarpe veninos.

Cu lacrimi reci ce-i curg pe față,
dezamăgit și întristat,
stă îngerul ascuns în ceață,
de Dumnezeu parcă uitat.

Fiind la răscruce de drum,
nu știe încotro să meargă.
Stă îngerul ascuns în fum,
căzut din cer în bezna neagră.

Bezna neagră autor Constantin Sandic