Se-aude un sunet de vioară
și-n suflet primăvara-mi vine.
O melodie preafrumoasă
se aude-n inimă la mine.
Se zbate-n ritmuri de orchestră,
o muzică fermecătoare,
ce mă scufundă-n altă lume,
cu al său sunet de splendoare.
Și viața parcă e mai bună,
și mințile-mi sunt mai senine,
când sunt răpit încet de vraja
acestor sunete divine.
E o sonetă-ncântătoare,
I-un mare farmec, i-un mister.
Ce mă înalță ca pe aripi
și mă ridică sus, spre cer.
Această muzică astrală,
creată-i parcă de-un poet.
E simfonia lui Vivaldi
și orice sunet e perfect.
Anotimpurile lui Vivaldi autor Constantin Sandic
Anotimpurile lui Vivaldi
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!