Invalid


Astăzi iar am fost rănit,
am fost lovit de un tunet.
Nu știu cât o să rezist,
să mă scuipat toți în suflet.

În asemenea momente,
vreau să intru în pământ,
ca să nu mai văd pe nimeni,
să n-aud nici un cuvânt.

Să nu văd, să nu mă vadă.
m-aș închide într-un pachet.
Să nu mă observe nimeni,
parcă-aș fi inexistent.

Sincer, chiar nu știu de ce,
unii mă privesc așa...
De parcă-aș fi un gunoi,
pe care îl poți călca.

Parcă nu mă bag la nimeni,
merg pe-a mele patru roți.
Însă nu știu cum se-întâmplă,
că îi deranjez pe toți.

Oare cât o să mai pot
chiar pe toate să le-înghit?
Toată lumea e ca lumea,
numai eu îs invalid.

Invalid autor Constantin Sandic



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!