Un glonte

Vreau să mă prefac în praf,
să fiu luat și dus de vânt,
să mă arunce prin lume,
să nu mă adun nicicând.

Sau să mă îngroape-n groapă,
să-mi pună pe piept o piatră.
Ca să fiu de ea strivit
și să nu scap niciodată.

Dacă ar fi acum s-aleg,
între a fi, sau a nu fi...
Mi-aș face cadou un glonte
și așa m-aș liniști.

Sufletul nedumerit
nu mai știe ce se întâmplă.
Ieri parcă voiam să zbor,
azi stau cu pistolu-n tâmplă.

Un glonte autor Constantin Sandic