În stele

Într-o zi, neavând ce face,
răsfoiam prin amintiri;
prin ungherele ascunse...
Căutam niște priviri.

Demult nu le mai văzusem
și-mi era de ele dor.
Și cumva, să nu le sperii,
le chemam încetișor.

Le chemam cu voce blândă,
să mă creadă pe cuvânt.
Le ademeneam cu miere,
și-ncercam să le încânt.

Dar, parcă ceva din minte
mi le-a șters cu radiera.
Le-a distrus, le-a omorât,
le-a împușcat cu mitraliera.

Nu puteam să mi le-nchipui,
ca să le mai văd odată.
Ori deja am amnezie,
ori mi-e mintea tulburată.

Mă simțeam ca un orfan
părăsit în plină stradă.
În jur sunt numai priviri,
dar nici una să mă vadă.

M-am simțit atât de singur,
dornic find de-o mângâiere.
Am închis în taină ochii
și m-am scufundat în stele...

În stele autor Constantin Sandic