Timpul și vântul nu se oprește,
doar uneori mai încetinește.
Și ni se pare că s-a oprit,
dar el se mișcă necontenit.
Tot e-n mișcare, neîncetat,
viața se scurge pe neobservat.
Ce a trecut, nu se mai întoarce,
chiar de nu-i drept, nu ai ce face.
Nimic nu stă în lume pe loc,
timpul se-nvârte ca într-un joc.
Dar e un joc pe viață și moarte,
în care să-nvingă nimeni nu poate.
Timpul și vântul, pe neobservat,
ne fură din suflu neîncetat.
Și într-o zi, surprinși de neștire,
cu țoți devenim într-o zi amintire.
"Timpul și vântul" autor Constantin Sandic
"Timpul și vântul"
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!