Când sufletul îmi plânge,
când inima mă doare.
Eu mă închid în mine
și mă ascund de soare.
Să nu mă vadă nimeni,-
mă-nchid în întuneric.
Ca să rămân mereu,
necontenit puternic.
Mă lupt neîncetat,
să nu devin fragil.
Și-n orice circumstanță,
să fiu cumva util.
Da, sufleul mai plânge,
dar nu mă las învins.
C-o să rezist cumva,
mereu am fost convins.
"Să nu devin fragil" autor Constantin Sandic
"Să nu devin fragil"
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!