Eu am iertat demult,
dar n-o să uit nicicând
trădările din viață,
ce m-au lăsat plângând.
Plângând, nu printre gene,
eu plâng numai în suflet.
Și inima în piept,
îmi bate ca un tunet.
Iar ochii îmi devin
un orizont de sânge.
Când sufletul îmi geme
și de durere-mi plânge.
Eu lacrimi nu mai am,
să pot să plâng, să fulger,
Însă îi iert pe toți...
Ce m-au făcut să sufăr.
"Numai în suflet" autor Constantin Sandic
"Numai în suflet"
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!