Pe cei pierduți în beznă,
pierduți în întuneric,
împotmoliți în glod,
ținuți de-un rău puternic..
Nu poate nimeni oare,
cumva, să îi salveze?
Să-nceapă să iubească,
să-nceapă să viseze
Atâta lume, doamne,
distrusă și pierdută.
Ce strigă în tăcere,
pentru că este mută.
Atâția rătăciți,
ce și-au pierdut cărarea.
Sărmani și necăjiți,
ce nu-și găsesc scăparea.
În lumea asta plină,
de oameni falși și slabi.
Cel rău, fără efort,
își face mii de sclavi.
Întinde, doamne, mâna,
sălvează-i, dacă poți...
Nu doar pe cei smeriți.
Salvează-i chiar pe toți.
Pe toți autor Constantin Sandic
Pe toți
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!