Nopțile-s atât de lungi, -
uneori țin cât un an.
Și ochii îmi lăcrimează,
când ceasuri privesc spre geam.
Când privesc prin întuneric,
parcă-n gol, în nicăieri.
Tot gândindu-mă la mâine,
sau gândindu-mă la ieri.
Ieri a fost ce va fi mâine,
nu va fi nici o schimbare.
Toate zilele-s la fel:
lipsite de sens și soare.
Toată ziua aștept noaptea.
Noaptea aștept dimineața.
Betonat între pereți,
iată așa îmi trece viața.
"Trece viața" autor Constantin Sandic
"Trece viața"
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!