"Du-te, vântule"

Du-te vântule și du-mi,
dorul care mă frământă.
Du-mi tristețea din privire,
ca să-înceapă iar să râdă.

Du-mi amarul ce mă-neacă
și îmi circulă prin vene.
Ca să nu-mi mai curgă lacrimi,
nici în suflet, nici prin gene.

Du-te, vântule, departe,
du-te, du-te peste dealuri.
Aruncă-mi în mare scârba;
să se-înece printre valuri.

Du-mi durerea, disperarea,
tot ce îmi provoacă rău.
Ca să am în suflet pace
și la bine și la greu.

"Du-te, vântule" autor Constantin Sandic