"Inimioară"

Inimioară, inimioară,
de ce te mai zbați atât?
Parcă tu nu vezi? Destinul,
singur tot a hotărât.

Nu m-a întrebat pe mine.
Mi-a dat zile întunecate
și m-a fugărit prin lume,
să mă țin de toți departe.

Nu mi-a dat prea multe șanse,
ca să pot ieși din iad.
M-a ținut mereu din strâns,
ca încet în chin să ard.

M-a lipsit de tot pe lume,
ce-am iubit, la ce-am sperat.
Mi-a distrus tot ce-am avut,
ca să fiu de toți uitat.

Și acum tu, inimioară,
distrusă și viscolită.
Încă tot de zbați într-una,
chiar dacă ești obosită.

"Inimioară" autor Constantin Sandic