Tinerii de ieri

Tu, știi când tac?

Când iarna îngheață totul,
Fără știre,
Când respirațiile mici
Mai taie pâna la sânge,

Când timpul își urmează pasul
Mai fredonând, zâmbind,
Ca un flăcău ce știe tot,

Când vara vine in pași de dans,
Că o copilă prea naivă,
Să ardă pe un rug
Cu macii mei,
Cu tot.

Și știi când ,eu, mai tac?

Când mă privești
Ca pe un dumnezeu,
Să nu mai pot sa uit nicicând
Cum e acasă,

Când îmi plantezi in suflet
Fluturii cu aripile întinse.
Azi, roz, te rog!

Când toamna apare iar,
Pe nesimțite,
Cu frunzele ce își pierde
Verdele in ruginiu,
Că noi, bătrânii,
Ce am închis în suflet,
Tinerii de ieri.