Mai rămâi

Mai rămâi doar o clipă
prin timpul ăsta ce trece,
ca o pasăre
in zboru-i neclintit,
cu aripile larg deschise,

Mai rămâi acolo
unde suntem doar noi,
făpturi pământești,
rătăciți într-o lume
știută de zei,

Să simt sub piele,
unde valurile
se lovesc tăcute de țărm,
atingerea-ti caldă.

Și lasā-mi pe buze,
când zorile bete
ne țipă în tâmple,
sărutul dimineților fugare

Să-l port cu mine
oriunde in lume,
ca pe un drum
pe care, oricât aș pleca,

Să-mi doresc sa revin
in portul ultimului
"Bine ai venit!"
și-al primului
" Te iubesc",
puternic ca munții.

Sau poate...

mai rămâi
o eternitate,
doua, trei...