"Parc-un om."

Printre oameni, ca-n pustiu.
Nu-s nici mort, nu sunt nici viu.
Parcă sunt, dar parcă nu-s.
Am plecat, dar nu m-am dus.
Stau închis între pereți,
Între nopți și dimineți.
Parcă strig, dar parcă-s mut:-
Cei din jur nu ma aud.
Nici nu dorm, nici nu sunt treaz.
Nu e ieri, dar nu-i nici azi.
Mai exist, dar parcă nu-s.
M-au uitat, dar nu mi-au spus.
Între cer și-ntre pământ.
Am sicriu, dar n-am mormânt.
Parcă am, dar n-am nimic.
Nu-s nici slab, dar nici voinic.
Parcă-s mort, dar mai exist.
M-am pierdut, dar mai rezist.
Nu-s deștept, dar nu-s nici prost.
Am uitat, dar știu c-am fost.
Parc-o iarbă, parc-un pom.
Parc-o umbră, parc-un om.

"Parc-un om." autor Constantin Sandic