Vine Primăvara

Miroase a primăvară în suflet şi port în gând un coş cu flori
Au început mieii să zburde, pe jos doar verde , alb în nori,

Eu caut cei mai tineri ani, s-au dus ca floarea de cais,
O amintire prăfuită cu-un bold înfiptă într-un vis.

Azi, curajosul ghiocel, îşi scoase capul la lumină
Şi atmosfera asta caldă, transformă totul în grădină.

Urcă prin rădăcini spre soare, seva cu gust primăvăratec
Şi-un melc cu casa în spinare, pe frunze alunecă molatic.

Trei gâze trec în reluare prin frunzele de astă toamnă,
Se scaldă-n razele de soare, una pe alta se îndeamnă.

Frunzişul veşted îl răzbeşte, ca o săgeată o lalea,
Nu ştie, dar se cam grăbeşte , străpungând stratul ce o-nvelea.

Capricioasa primăvară, adună timpul din secunde,
Ne fascinează şi inundă cu atingerile sale blânde.

Natura s-a trezit la viaţă, e rostul ei pe acest pământ,
Stăm şi privim la toate acestea şi nu mai scoatem un cuvânt.

Marama primăverii mele, cusută-n anii de demult,
Mă înfăşoară cu parfumul, ce e purtat pe aripi de vânt.

Sterg sufletul de praf în grabă, alung din gândurile amare
Şi mă apuc acum de treabă, stopând o tristă destrămare.