Poezii de Iarnă

Crunt, din văzduh, fulgi grei se tot răstoarnă –
Mi-a viscolit în piept întreaga iarnă
Şi nu sunt semne de senin din ceruri
Şi-i ger şi-n mine şi pe lume-s geruri.
...

Citeşte mai departe

:( sad:( sad

Cumplite vesti vedem la stiri la tv .si in ziare -

...

Citeşte mai departe

Tristeţi de iarnă
Ce caldă răsuflare ne mai ţine
Când geru -ncremeneşte orice gând,
...

Citeşte mai departe

Iarna iar mă prinde-n mreje
Şi m-adună lăngă foc
Şi-ntre perini îmi doseşte
Înc-un ac pentru cojoc
...

Citeşte mai departe

După o ninsoare blândă
Zăpada s-a aşezat
Şi pare că totul a îngropat
...

Citeşte mai departe

Mă plimb fără ţintă
Prin albul nemărginit
Ca printr-o pulbere
...

Citeşte mai departe

O casă singuratică la margine de drum;
Pe coşul ei mai iasă un firicel de fum;
În odăile plăcute,căldura zăboveşte,
Pe calea care merg, doar gerul stăpâneşte.
...

Citeşte mai departe

Prima ninsoare ne-a prins pe amândoi afară,
Privind fulgii jucăuşi cum spre noi cobor.
Eu mi-am aţintit privirea-n sus şi credeam că zbor,
Iar tu alergai să-i prinzi în mâna ta caldă.
...

Citeşte mai departe

Îmi pierd urma gândului
prin mămeţi cărunţi
lepădaţi de un cer cu tenul gri.
Luminat de aurore boreale
...

Citeşte mai departe

Jerul, mușcă și-nfioară
De ne ține prin cămară,
Se dezlănțuie gelos
Anotimpul friguros
...

Citeşte mai departe

„Grăbite ca şi apa şi repezi ca un gând
Ce-aleargă prin pustiuri trec zilele-mi puţine
şi totuşi două zile indiferente-mi sunt:
ziua de ieri şi ziua care-o să vină mâine.”
...

Citeşte mai departe

albul iernii ne apasă
gerul ne pătrunde firea
greu retina se adună
să limpezească privirea
...

Citeşte mai departe

Norii se aştern pe ramuri,
Copacii se lovesc, în lanuri,
Elicea 'nebuneşte-n vînt,
Iarna curge pe pămînt.
...

Citeşte mai departe

Ninge,
Şi continuă să ningă...
Un alb pur cuprinde lumea.
Şi parcă o viaţă întreagă trece,
...

Citeşte mai departe

Turbă disperat viscolu-afară,
Viaţa toată parcă s-a ascuns,
Norii zici că fac răscoală,
Vântu-o ţine tot într-o rafală...
...

Citeşte mai departe

Taina iernii noastre este
O feerică poveste
Despre-o albă împărăţie
Ce-a venit în ospeţie
...

Citeşte mai departe

A căzut de sus un fulg
Pe fruntea ta fierbinte
S-a topit îndată-n apă
Și a căzut pe obrazul rece
...

Citeşte mai departe

De prea mult alb, e cerul o ruină
Ce se destramă feeric în ninsoare;
Un fulg stingher purtând aceeaşi vină,
De prea mult alb - lumină şi candoare!
...

Citeşte mai departe

De atâta drum mă-ntunec de ger,
stelele-mi citesc în gânduri dezamăgirea,
fluturi fără aripi îmi foşnesc în urechi.
Cineva răsuceşte orele pe cadranul lunii,
...

Citeşte mai departe

...

Citeşte mai departe