Poezii de Toamnă

Pe fonul trist al toamnei – fon cu ploaie măruntă,
Rămîn optimist și ușor îmi las durerea să treacă.
Pe fonul trist al toamnei și fruntea veșnic cruntă,
Rămin optimist și cu greu o urmăresc cum pleacă.
...

Citeşte mai departe

Un vânt rece, urlător,
Bate amenințător,
Trăgând după el, în zbor,
Podoaba copacilor.
...

Citeşte mai departe

Am așteptat să treacă două anotimpuri
știu nu poți să-mi răspunzăi
dar ochii mei îți văd chipul
...

Citeşte mai departe

Mă- nfioram la gândul, că vine grabnic toamna,
doream să rătăcească în drumul ei aparte,
să-mi lase doar dulce –n bobițe de poamă,
iar vântul s-o poarte-n vârtej mai departe...
...

Citeşte mai departe

Două frunze-n vârtejul tainic al toamnei,
Desprinse de ramul ce viaţă le-a dat.
Două frunze pictate-n culori de aramă
Doar verdele inimii, crud au păstrat.
...

Citeşte mai departe

Brațele mele întinse până la păsări
se scurtează
cu fiecare miros de toamnă
...

Citeşte mai departe

Era toamnă tîrzie și-aproape miez de noapte,
Pentru întîia oară nu mi-ai vorbit în șoapte,
Știam e ulitimul vals pe fonul primelor stele,
Mai sarutat pe obraz și-ți simt parfumul pe piele!
...

Citeşte mai departe

În orice timp și-n orice loc
Copacii toamnei sunt ca în pustiu
Prin frunze aurii pot să mă joc
În amintiri te las pe fundal cenușiu.
...

Citeşte mai departe

Cînd frunza ruginie de ram se va desprinde,
Cuprins de nostalgie va-nchide ochii strîns
Să nu vadă nici toamna, lacrimi de nebunie.
Să nu vada durerea, ce-n suflet la atins
...

Citeşte mai departe

Octombrie goneste vantul prin gara,
Printre frunze –n plecare,atat de usoare…
Si geamul, ce -mparte lumina de-afara
Prin mici jaluzele -e ca o povara!
...

Citeşte mai departe

A mai trecut o toamnă și frunzele-au căzut.
Sunt peste mii de ore decînd nu ne-am văzut
Și dorul peste margini răsună cu putere
Și-ndeamnă inimioara să bată și să spere.
...

Citeşte mai departe

când dorm
frunzele sunt scutul
care-mi apără inima de colții zăpezii
trăiesc cu speranța visului
...

Citeşte mai departe

O frunza ruginita se clatina in vint,
Tinindu-se cum poate, de pomul sau plapind,
Si ploaia o stropeste, e disperata ea :
-Cum sa ma tin eu oare de ramurica mea?
...

Citeşte mai departe

Toamna este poezie.
Versurile ei curg in picaturi reci
racorind trupul infierbatat al pamantului suferind de vara
Caderea frunzelor rimeaza perfect
...

Citeşte mai departe

Mi-a fost dor de toamnă;
De frunza ruginie,
De struguri copţi din vie,
Mi-a fost dor de ploaea,
...

Citeşte mai departe

Sufletul meu, sa nu plangi
lumina din stele-n altita s-o impungi!
Licarul ei sa te-nveleasca pe tine
si s-ascultam falfairile line…
...

Citeşte mai departe

Gânditor ( traducere liberă)

Îmi este tare teamă să nu îți pierd mirajul
din ochii-ți de statuie, ce-accentuat răzbate
...

Citeşte mai departe

Ce toamnă plină de dulceaţă,
şi-un soare-aşa dogoritor!
Ce fin bronzează a mea faţă
şi totu-n jur e mai uşor.
...

Citeşte mai departe

strîng vîntul în palme
cît soarele curge
să-l am lîngă sînge
în patul din ramuri
...

Citeşte mai departe

A mai căzut o frunză,în tristul de afară
Decor propus de toamnă,ne-nduplecată iară.
Închid încă un nastur,îndes şi pălăria,
Bănuitor că-i multă şi prea de preţ simbria.
...

Citeşte mai departe