Poezii despre Viaţă

Aprinde lumina în inimă ta
Și dă la o parte tristețea,
Fă loc doar iubirii, cât încape în ea.
Și soarbe din ochi frumusețea ...
...

Citeşte mai departe

Se scutură copacul vieții,
Câte-o frunză, rând pe rând,
Numai anii tinereții,
Nu se scutură nici în gând.
...

Citeşte mai departe

Mie nu imi place lumea asta

Nevasta mea e dusă se poartă caduc
Îsi face reclamă la poze pe Facebook
...

Citeşte mai departe

LUCACI FLORENTIN - ÎNĂLȚAREA LA CERURI

Ai fost pe acest pământ o floare mică
De când te-ai născut micuță și cu frică
...

Citeşte mai departe

Am alergat după iluzii
O viață-ntreagă, și-am greșit,
Tot ce credeam a fi temeinic,
A fost doar castel de nisip.
...

Citeşte mai departe

un vis cu fulgi
ce-n urma doar zboară
ca anul se trece
ca viața la bară
...

Citeşte mai departe

Floare neagră de cireș-
Ce priveliște sinistră...
Mă întreb, cu ce-am dat greș,
Ca să aflu că există?
...

Citeşte mai departe

Mai ales de sărbători
Ne vedeam adeseori,
E-un noroc să fii dorit
De-un părinte fericit
...

Citeşte mai departe

Stau fetele pe stradă, toate drogate…
Au ieșit bani să facă, pe urmă să se-ntoarcă.
Dar unde?! Pe dracu;! Banii n-ajung niciodată,
Cât de mult n-ai avea , tot nu te poți sătura .
...

Citeşte mai departe

Dă-mi voie să m-adun,
Din gândurile-mi toate,
O vorba să-ți mai spun,
Sau chiar și două, poate...
...

Citeşte mai departe

ași vrea să dezbrac lumea de mantia luptei
să presor toate cărările cu semințe de troscot
pe ele să meargă pacea
de la mine spre tine
...

Citeşte mai departe

Acesta e prețul pe care-l plătesc,
Chiar dacă este prea mare.
Nu eu am ales așa să trăiesc,
Nu-mi place, că veșnic mă doare.
...

Citeşte mai departe

Reproş

Cum, Doamne, nu Te-ai îndurat, ca omului, cel zămislit,
De la-nceput să îi fi dat să fi trăit la infinit,
...

Citeşte mai departe

Această inimă continuă să bată,
se pare că un pic e cam nebună.

Această inimă continuă să creadă,
...

Citeşte mai departe

Prea frumos ar fi fost, adevărat să fie;
N-a fost decât demonic, prefăcut miraj,
Gând negru, fără prea multă filozofie,
Iar sentimentele, piese de anturaj.
...

Citeşte mai departe

Ne-au povățuit strămoșii
Când să numărăm bobocii,
Toamna numai estimăm
Rodul muncii, ce-l avem
...

Citeşte mai departe

Un rug ce s-a născut din sentimente,
Menit era să dea lumină și căldură,
Să nu moară întregul în fragmente,
Din dragoste să nu se nască ură.
...

Citeşte mai departe

Fericite umbrele se nasc și mor,
Se nasc și mor de mii de ori,
Pentru ele viața-i un simplu decor,
Din lumină si culori...
...

Citeşte mai departe

Sub valsul roților de tren,
Fără milă de țînțari înțepați,
Savuram în doi al iubirii plen,
Pe malul mării, veșnic de iubire-nsetați...
...

Citeşte mai departe

Lacrimi de foc sufletul pârjolesc,
Fiecare lacrimă o cicatrice arzândă,
Cunună de spini pentru trădatul ,,te iubesc",
Demonică și grea osândă.
...

Citeşte mai departe