Poezii despre Viaţă

Străini de prea departe
Ni-i existența prea comună
C-un adevăr pe jumătate
Și-o jumătate de minciună.
...

Citeşte mai departe

Viața e și ea o trecătoare,
Tot ca pasul fetei pe cărare,
Când desculț prin frageda verdeață,
Mai că talpa umedă-i îngheață...
...

Citeşte mai departe

După soare vine ploaie,
După ploaie vine vânt.
Dar de veacuri oamenii,
Beau, râd şi plâng.
...

Citeşte mai departe

Mă simt ca un vas transparent
Prin care vezi conținutul cu ochiul liber.
Mă simt ca și cum mi-ar fi sufletul expus
Pe-un umeraș la vedere, pe vitrină.
...

Citeşte mai departe

Dragii mei, haideți să nu mai murim-
Cu toți împreună să facem ceva,
Semințele noii păduri să le-ncălzim
În comune priviri, în inimi- sublim
...

Citeşte mai departe

Dumnezeu nu a fost inventat,
a existat dintodeauna,
înainte ca pământul să fie pământ,
înainte ca
...

Citeşte mai departe

Dă, Doamne la Români, dă-ne-o palmă peste față,
Să dispară-n veci prostia – ca să ne trezim la viață,
Dă-ne, ce n-ai dat la nimeni, dă-ne-o mare pandemie,
De iubire, de speranță, de belșug și omenie.
...

Citeşte mai departe

Privește-o pasăre - văzduhul cum îl taie,
în libertatea ei scăldată-n razele văpaie.
Iubire-nseamnă.
Nu știi ce e iubirea?
...

Citeşte mai departe

ne rănim ah
cum ne rănim
alergând în tălpile goale pe cioburi mărunte
presărate cu așa-numită dragoste
...

Citeşte mai departe

Cerne
atât de mărunt și atât de ușor-
privirea-mi se țese cu fire de apă
și uit de sfârșit,
...

Citeşte mai departe

Am ajuns în acest timp modern,
cu multe probleme de conviețuire
între populații, unele greu de suportat
și degradante, iar altele de-a dreptul intolerabile.
...

Citeşte mai departe

Cercul auriu friza infinitul, Sempai, ajută-l?..
Cuget, deci sunt! Universul, la propriu urlă..
de mii de ani..
o dată pe lună,
...

Citeşte mai departe

Iarna asta, schimbă totul,
Că deaceia-i lungă tare;
Ape-nvolburate, focuri...
Toate sânt în tulburare.
...

Citeşte mai departe

Cade lumea din lumină,
Ori urcă din întuneric?
Unii, așteaptă sa vină
Peste val, val mai puternic.
...

Citeşte mai departe

N-avem timp să ne gândim la viaţă
Când alergăm după iluzii mereu.
N-avem timp să facem o faptă bună,
Dar avem timp să ne gândim la ceva rău.
...

Citeşte mai departe

O lume.... Pierdută?
Revoluție, sânge, speranță, iubire, ură, deznădejde, dezrădăcinare, prietenie, uitare, Colectiv, sufocare, abatere, zbatere, minciună, pandemie, moarte, speranță...
Trăim în ochiul furtunii. Furtună care schimbă lumea atât de dramatic, încât ne-a făcut prizonieri între normalitate și un viitor incert și violent stigmatizat de după măștile conducătoare. Culorile nu mai sunt ele însele. Vorbele capătă alte sensuri. Iubirea e văzută ca o lingușire: oare ce urmărește? Prietenia devine bază de atac. Devenim insule de normalitate într-un ocean agitat de ură și minciună; insule din ce în ce mai mici, până când se va naște o lume care ne va privi și judeca de după costume, măști, scuturi impenetrabile și impersonale.
Iar înțelepții lor, ne vor arunca la ghenă. Pentru ce? Pentru că am știut să iubim ...cândva! De ce? Pentru că nu am știut să apărăm ceea ce am iubit cândva: viața, iubirea, sufletul!
...

Citeşte mai departe

Și tot ce pot cuprinde cu privirea,
Un colț de cer cu aștri lucitori
Sau luna așternută-n puf de nori,
Zulufi de fete, petale de flori,
...

Citeşte mai departe

Fiind obosit și îngândurat de mediocritatea vieții,
vizionez ecranul conștiinței mele
din trecut și din prezent,
și-mi imaginez ce va apărea pe el
...

Citeşte mai departe

Eu nu mai sânt cu vocile „ de sus”
Și nu mă vaccinez cu frici și de strigoi;
Ajunge (!) răstigniri pentru Isus,
Să-i facem învieri! Și pentru noi.
...

Citeşte mai departe

Când s-au întors cele cinci fecioare nechibzuite
De la cumpărături, au găsit ușa mirelui închisă
și cînd au cerut să le deschizi și lor ușa la nuntă
Tu, Doamne, nu le-ai lăsat să intre și le-ai spus
...

Citeşte mai departe