Poezii despre Viaţă

Cerne
atât de mărunt și atât de ușor-
privirea-mi se țese cu fire de apă
și uit de sfârșit,
...

Citeşte mai departe

Am ajuns în acest timp modern,
cu multe probleme de conviețuire
între populații, unele greu de suportat
și degradante, iar altele de-a dreptul intolerabile.
...

Citeşte mai departe

Cercul auriu friza infinitul, Sempai, ajută-l?..
Cuget, deci sunt! Universul, la propriu urlă..
de mii de ani..
o dată pe lună,
...

Citeşte mai departe

Iarna asta, schimbă totul,
Că deaceia-i lungă tare;
Ape-nvolburate, focuri...
Toate sânt în tulburare.
...

Citeşte mai departe

Cade lumea din lumină,
Ori urcă din întuneric?
Unii, așteaptă sa vină
Peste val, val mai puternic.
...

Citeşte mai departe

N-avem timp să ne gândim la viaţă
Când alergăm după iluzii mereu.
N-avem timp să facem o faptă bună,
Dar avem timp să ne gândim la ceva rău.
...

Citeşte mai departe

O lume.... Pierdută?
Revoluție, sânge, speranță, iubire, ură, deznădejde, dezrădăcinare, prietenie, uitare, Colectiv, sufocare, abatere, zbatere, minciună, pandemie, moarte, speranță...
Trăim în ochiul furtunii. Furtună care schimbă lumea atât de dramatic, încât ne-a făcut prizonieri între normalitate și un viitor incert și violent stigmatizat de după măștile conducătoare. Culorile nu mai sunt ele însele. Vorbele capătă alte sensuri. Iubirea e văzută ca o lingușire: oare ce urmărește? Prietenia devine bază de atac. Devenim insule de normalitate într-un ocean agitat de ură și minciună; insule din ce în ce mai mici, până când se va naște o lume care ne va privi și judeca de după costume, măști, scuturi impenetrabile și impersonale.
Iar înțelepții lor, ne vor arunca la ghenă. Pentru ce? Pentru că am știut să iubim ...cândva! De ce? Pentru că nu am știut să apărăm ceea ce am iubit cândva: viața, iubirea, sufletul!
...

Citeşte mai departe

Și tot ce pot cuprinde cu privirea,
Un colț de cer cu aștri lucitori
Sau luna așternută-n puf de nori,
Zulufi de fete, petale de flori,
...

Citeşte mai departe

Fiind obosit și îngândurat de mediocritatea vieții,
vizionez ecranul conștiinței mele
din trecut și din prezent,
și-mi imaginez ce va apărea pe el
...

Citeşte mai departe

Eu nu mai sânt cu vocile „ de sus”
Și nu mă vaccinez cu frici și de strigoi;
Ajunge (!) răstigniri pentru Isus,
Să-i facem învieri! Și pentru noi.
...

Citeşte mai departe

Când s-au întors cele cinci fecioare nechibzuite
De la cumpărături, au găsit ușa mirelui închisă
și cînd au cerut să le deschizi și lor ușa la nuntă
Tu, Doamne, nu le-ai lăsat să intre și le-ai spus
...

Citeşte mai departe

În viață uneori greșești
Sau te împiedici câteodată,
Mai bine cazi și te lovești
Decât să nu zbori niciodată!
...

Citeşte mai departe

E greu să te ții tare,
Când vântu-ți bate-n față,
Când trebuie să lupți
Aproape-ntreaga viață.
...

Citeşte mai departe

Viața este o himeră,
dar și o necunoscută,
care apare și dispare,
fără ca noi să o putem dirija,
...

Citeşte mai departe

Cel mai ușor să spui "nu știu",
Nu deranjezi nici mort, nici viu.
Ca pe un melc în cochilie
Te ocolește orice vijelie.
...

Citeşte mai departe

Oricât ar fi un om...,
Ca spirit mult cuprinzător
Pe treapta înaltă cea de sus,
Un geniu neînrecut, strălucitor
...

Citeşte mai departe

Am rămas actor pe scena
Vieții mele de artist,
Râd și plâng, așa mi-e gena,
Astăzi vesel, mâine trist!
...

Citeşte mai departe

munte
cu tălpile ude
mă răscolesc
casă adâncită
...

Citeşte mai departe

La vârsta la care
ei zic că curge lapte și miere,
pe mine m-a luat Bachus în brațe,
am văzut un monstru cum se târăște
...

Citeşte mai departe

,,CELE MAI BUNE CURSURI DE DEZVOLTARE PERSONALĂ LE POȚI FACE SINGUR SCRIIND POEZIE.,,

REC, MOLDOVA NOUĂ, 27.03.2021
...

Citeşte mai departe