Poezii Diverse

Când copilu-n brațe îl strîngi,
De bucurie vrei să plângi,
Căci te bucuri de ce ai
Cu cuvinte nu redai.
...

Citeşte mai departe

Mai cred în noi,
In vise, adevăruri și iubire.

Mai cred și în mine uneori
...

Citeşte mai departe

Să vină zile mai senine,
asta cu toți noi ne dorim
și să fie și lumină în mintea
celor ce vremelnic,
...

Citeşte mai departe

Stimate domn, te așteptăm
Stimaate domn te așteptăm de multe veacuri,
să te naști din a noastră națiune străbună
și să vii ca națiunea să salvezi.
...

Citeşte mai departe

te trezești cu ploaia și tăcerea ca o madonă
te așteaptă în colțul de suflet părăsit demult
de alaltăieri
din umbra stufoasă privindu-te stelele altui cer
...

Citeşte mai departe

Mereu m-a bătut gândul
Să scriu şi eu ceva,
Să scriu cȃteva rȃnduri
Dacă n-ar fi prea mult,
...

Citeşte mai departe

Plâng ochii norilor
mânați de-un vânt hain
prin țara cailor
senini tot mai puțin.
...

Citeşte mai departe

Eu nu scriu poezii prea des,
Ci doar atunci, când sufletul mi-o cere.
Când inima-mi se scaldă în plăcere
Sau suferind se îneacă într-o mare de durere.
...

Citeşte mai departe

Cea mai minunată lumină e cea interioară. N-o simțim când nu ni se descoperă; și asta din cauză că ne împotrivim. Cheia inedită spre lumina interioară e înafara gândului și voinței omului. De altminteri, nu omul în sine, ci mândria sau egoul, alimentează împotrivirea.
Harul vine din Necunoscut, iar omul, încrezându-se în abilitățile dobândite de-a lungul timpului, respinge ideea că nu este capabil sau vrednic să producă de sinestătător orice i-ar satisface nevoile. Să admiți aceasta ar însemna să te lași în voia divinității invizibile, a unei necunoscute (invocând-o inconștient oricum).
De obicei, refuzăm acumulările în scrieri ale semenilor trecuți prin încercări mistice, considerându-le naivități nedemne de un studiu aprofundat, din trufia ce ne condamnă să rătăcim prin labirintul nesimțirii și prostiei.
Îi urmăm, în schimb, cu elan pe acei care ne atrag în caruselul plăcerilor ușoare, oferindu-ne o varietate de distracții. Daunele rămân un timp insesizabile, iar când te dezmeticești, ești deja prada sălbăticită a iluziilor, din ceața căror nu-i atât de lesne să scapi.
...

Citeşte mai departe

De- a lungul istoriei în orice competiţie întâiul
Loc nu a putut fi ocupat de acelaşi om tot timpul
Mereu s -a ivit un altul, decât premiantul
Mai bun care l- a detronat şi i -a luat locul ...
...

Citeşte mai departe

Cu pisica la
Geam privim jocul intens
Al vrăbiilor...
...

Citeşte mai departe

Grup de porumbei
În cupluri cu rotiri pe
Loc ca preludii...
...

Citeşte mai departe

Lângă drum cruce-
Slovă ştearsă, semn final
Ieşire din timp...
...

Citeşte mai departe

Vorbești în trecere cu mine
Prin freamătul arborilor cu foi,
Căderea fulgilor albi și moi,
Vestirea timpului ce vine
...

Citeşte mai departe

Tendinţe

Autor: Florin Vasilescu

...

Citeşte mai departe

Nu m-am oprit de mult
Sa mai respir mireasma iernii,
Sa cern pe coala alba,
Cum numai îngerii mai știu,
...

Citeşte mai departe

A adunat cerul lacrimi tot anul,
Căci multe rele văzuse de sus.
Cum suferea pe câmpuri țăranul,
Și-o rugă șoptea de necaz la apus.
...

Citeşte mai departe

Ne naştem cu toţii
Egali, liberi
Şi buni...!
Ca şi Fiul ales şi...
...

Citeşte mai departe

Urăsc că nu te pot avea
Că-n aceste clipe ești în brațul altuia
Urăsc că nu-mi vorbești
Așa cum a-și dori să mă iubești
...

Citeşte mai departe

La miez de noapte stau la masa rece
Cu ochi-nfipți în foile de nea
Și urmăresc cum versul își petrece,
O viață fără mine, undeva.
...

Citeşte mai departe