Poezii Filosofice

Stau deasupra mea
și mă privesc pe mine ,
Când mă privesc de sus,
atunci mă văd mai bine .
...

Citeşte mai departe

Îngerul nu poate plânge, îngerul lacrimi nu are,
De-aceea când inima-l doare o stea se stinge și moare.

Îngerul nu are vise, căci el nu pote visa.
...

Citeşte mai departe

Și, iată, soarta iar mă duce pe căi necunoscute,
Nu o să lupt cu-a ei voință, tot una nu m-aude.

Și drumul iarăși este greu, în jur numai primejdii.
...

Citeşte mai departe

Sunt singur ca-n pustiu,
Nu sunt nici mort nici viu,
Ținut de un mister,
Între pământ și cer.
...

Citeşte mai departe

M-am săturat de vorbe goale,
De fraze ce nu spun nimic,
Dar n-o să stau la lume-n cale,
De ce-n zadar nervii să-mi stric?
...

Citeşte mai departe

Mai am un dor, mai am un gând,
Îmi zace sufletul plângând,
Mă doare inima în piept,
Nu înțeleg ce mai aștept...
...

Citeşte mai departe

Sunt trist că, iată, dimineața
Iar ma surprins pe-neașteptat,
Iar raza soarelui sălbatic,
Îmi luminează peste pat.
...

Citeşte mai departe

Vuet de nor, vise color,
toate s-au șters, cu nimic m-am ales.
Tot ce-am avut, lut s-a făcut;
timpul s-a dus, nimic nu mi-a spus.
...

Citeşte mai departe

S-au scurs toți anii într-o clipă,
Nici n-am simțit când au trecut,
Atâtea ore de rutină
Prin întuneric s-au pierdut.
...

Citeşte mai departe

Minunat pe banda rulantă
îndreptat spre visuri de puf
alergic precoce la viitor
iar printre tablete scumpe
...

Citeşte mai departe

Printre garduri plânge copilul trecător,
ochi bulbucați spre mâini,
uneltele odioase nu tu le-ai folosit,
nu mai contează închisoarea,
...

Citeşte mai departe

O viață incoloră,-
e tot ce mi-a rămas.
Nu am nici fericire,
și nu am nici necaz .
...

Citeşte mai departe

O liniște infernală
pe suflet mă apasă
Și-atât de tare răsună,
că totul în mine vibrează.
...

Citeşte mai departe

Frunza pomului din mugur
Și-a scos firavă culoarea.
Să îmbrace ramul negru,
Ca-n toamnă să-și dea suflarea.
...

Citeşte mai departe

O taină e iubirea,
O taină e durerea
Pentru cei care nu le pot stăpâni.
O taină e lumina,
...

Citeşte mai departe

Curg pe o pânză încadrată,
e o ramă de incertitudini,
pensula anacronică
întinde ființa,
...

Citeşte mai departe

În răzvrătirea primară,
Femeia a luat chipul
A mii de femei.
Îmi curge prin sânge
...

Citeşte mai departe

Pe vale se așează ceața rece,
Un clopot sună jalnic ne-ntrerupt,
Prin capul meu o viață-ntregă trece.
Încă un suflet, spre cer în zbor s-a rupt.
...

Citeşte mai departe

Ea este începutul.
Ne primește în regatul Său
și ne este întotdeauna alături.
Nu are formă și chip.
...

Citeşte mai departe

Ea este ca noi, deși o percepem altfel.
Cu ochii înfundați și cearcăne,
părul rar și cărunt, dar lung,
lung, precum existența Sa.
...

Citeşte mai departe