Poezii Filosofice

Multe stele sunt pe cer,
dar nu știu care-i a mea.
Care drumu-mi luminează,
când mi-e calea foarte grea?
...

Citeşte mai departe

Iubirea mea, tu unde ești?
Răspunde-mi, dacă poți, cumva.
Tu mai trăiești la mine-n suflet,
sau nu mai ești iubirea mea?
...

Citeşte mai departe

Viața este ca un joc,
ca o partidă de șah.
Doar că joci singur cu tine
și precis vei face mat.
...

Citeşte mai departe

Chiar mă-întunec câteodată,
când văd cât am fost de prost.
Când mă uit la viața toată.
Când mă uit la tot ce-a fost.
...

Citeşte mai departe

E cineva în mine..
Ce înăuntru se ascunde.
Un uriaș de fier,
puternic ca un munte.
...

Citeşte mai departe

Eu chiar aș vrea să las,
să las trecutu-n urmă.
Dar el mereu se ține
de mine, ca o umbră.
...

Citeşte mai departe

Timpuri grele, timpuri bune,
toate am avut, de toate.
Greutăți au fost mai multe,
dar le-am înfruntat pe toate.
...

Citeşte mai departe

Când trăiești din amintiri,
ai o viață foarte crudă.
Și ca să nu uiți nimic,
prețuiești orice secundă.
...

Citeşte mai departe

Nici n-a fost, nici nu va fi,
piatră care-ar înflori.
În pustiu să crească pâine,
fără azi să fie mâine.
...

Citeşte mai departe

În întunericul cel mut,
cu sufletul înlănțuiț,
Eu îmi adun toată puterea
și-ncerc cumva să mă ridic.
...

Citeşte mai departe

"A fi sau a nu fi?" Shakespeare se întreba.
E bună întrebarea, dar n-am răspuns la ea.
Nu știu dacă Shakespeare a mai găsit răspuns...
Chiar dacă și a găsit, la nimeni nu l-a spus.
...

Citeşte mai departe

Vine un an nou

Nu mai ninge, cum a nins odată.
Cu fulgi mari, frumoși ca stelele de pe cer.
...

Citeşte mai departe

De ce să părăsesc lumina unei lumi
În care mai rezist cu pașii de furtuni,
Cu tâmplele de orizonturi și simbol,
De ce mă simt ca piatra în nămol?
...

Citeşte mai departe

Când mă întreabă cineva dacă eu sunt bine?
Da răspund, sigur că sunt dar, de fapt în sine.
Lupt cu demonii zi de zi, crâncen ca pe moarte,
Nimeni înprejur nu vede, durerea ascunsă-n șoapte.
...

Citeşte mai departe

Între DA și NU există un spațiu,
O balanță mică, care te leagănă
Într-un loc unde ezitarea e stăpână
Și tăcerea își țese propriul rol.
...

Citeşte mai departe

Anii se scurg, ca nisipul prin palme,
Lăsând în urmă inele de dor,
Trecutul mă cheamă prin șoaptele-i calde,
Printr-un ecou ce pulsează ușor.
...

Citeşte mai departe

Prea alergăm.

Prea alergăm
Spre zări ce par de neatins,
...

Citeşte mai departe

Ecoul cuvintelor aruncate-n albia sufletului
Îi răneau eul sfios, cu marginile lor neșlefuite.
Eul ei sfios, se închise de durere în carapacea sa de om bun.

...

Citeşte mai departe

Tu iarăși dispari, a mea muză !
Și, iată, din nou tu mă lași,
Iar eu tot cu gândul la tine
Încerc să îți scriu un răvaș.
...

Citeşte mai departe

cu cuibul în liniștea nebănuită
orice suflare își caută doar calea înapoi
trecând prin vârf de furtună
ca să trezească gânduri care nu ne apartin
...

Citeşte mai departe