Poezii pentru Copii

Azi, copiii se agită,
Inspirați spre cer se uită
La un adorabil zmeu
Cu culori de curcubeu
...

Citeşte mai departe

E caniculă afară
Cu năduf în miez de vară,
Dar dacă am transpirat
Mergem veseli la scăldat
...

Citeşte mai departe

Puf ușor de păpădie
Stai aici în pălărie,
Nu zbura însingurat
Că vei fi înstrăinat
...

Citeşte mai departe

Moș Crăciun și Mos Ajun

Pisicuța Smântânica întinse cățelușului Grivei o cană cu ceai de zmeură zicând:
- O simplă răceală, nimic mai mult, peste noapte va trece.
...

Citeşte mai departe

Paparudă, nouraș,
Vino iar peste imaș
Cu ploiță așteptată
Pe la lunca de la baltă!
...

Citeşte mai departe

Memoria i-a amintit
Cine-i copilul nou venit,
Se bucura nepotul tare
Că mâțul a crescut mai mare
...

Citeşte mai departe

Nepotul meu drag.
bine ai venit pe lume.
Ai trecut al vieții prag,
Ți-a fost dat un sfânt și frumos nume.
...

Citeşte mai departe

Copile, rândunica cât e de mică
Are şi ea casa ei.
E harnică ca o furnică
A fost înzestrată cu mult har de către zei.
...

Citeşte mai departe

A fost odată o babă și un moșneag care aveau un fecior. Băiatul, demult bun de însurat, tot căuta cai verzi pe pereți. Nu era el băiat rău, din contra, avea o inimă blajină, dar în cap, în loc să-i umble gândul după fete, el încerca să inventeze trăsuri. Uite că, într-o zi, cum stătea el prin ogradă tot hrănind câinii cu frunze, la poarta lor apăru un cerșetor.
- Fie-ți milă, îi zise cerșetorul, în numele Domnului, dă-mi, te rog, și mie câte ceva de-ale gurii.
Radu, căci așa îl chema pe băiat, cum spuneam, nu era deloc zgârcit, cum îl văzu pe cerșetor, iute fugi până în beci, luă o traistă și o umplu până la vârf cu diferite mâncăruri. Unde o bucată de brânză, unde o jumară sau slănină, unde o mână de roșii și castraveți, unde o bucată de colac și pesmeți. Iute ca vântul îi înmână cerșetorului torba cu merinde. Cerșetorul, care era îmbrăcat într-o tunică albă, zdrențuroasă, văzând atâta bunătate, scoase de sub haină un fluier și îi zise băiatului:
...

Citeşte mai departe

"A fi om-e lucru mare!",
Zic poetii-n versul lor.
Stii ce-nseamna asta oare,
Tu, copile, stii sau nu?
...

Citeşte mai departe

Soare dragă mare , înflorești ca o floare,
Izvorăști semințe din a tale sentințe,
Crescând în petale de cele și astrale în largul duhului
care ne dăruiește corpuri de a le tale,
...

Citeşte mai departe

In lacul negru,mohorit
Se scald-agale luna
...

Citeşte mai departe

Trezesc in mine chipul tau
Si urletul tau ma trezeste
...

Citeşte mai departe

Dănuţ salvat, dar pentru viaţă afectat

Dăănuţ, un copil micuţ,
sub doi ani, din neglijenţa
...

Citeşte mai departe

Iepuraşul e tobaş,
Bate toba la oraş.
Iar acum de-o săptămînă,
Bate toba în grădină.
...

Citeşte mai departe

Pisoii şi şoricelul

A fost odată o pisică şi avea trei motănaşi. Nişte motănaşi albi, albi, la fel de albi ca zăpada. Albi de la vârful urechilor până la vârful cozii. Şi aveau ei o blană atât de lucioasă şi deasă, încât nu erau alţii în lume mai frumoşi ca ei. Dar uite că aveau ei şi o năpastă. Li se trăgea năpasta anume de la faptul că erau atât de albi. Ah, am uitat să-ţi zic, motănaşii noştri aveau ochi albaştri. Da, albaştri. Iar, se ştie bine, aşa e de când lumea, pisicile albe cu ochi albaştri se nasc surde. Uite că şi motănaşii noştri erau surzi, ei bine, nu cu totul. Cel mai mare, primul fătat, avea doar ochiul drept albastru, iar stângul verde, deci auzea doar cu urechea stângă, îl chema Miau. Al doilea făt se numea Mârrr, avea doar ochiul stâng albastru, iar dreptul verde, deci auzea doar cu urechea dreaptă. De ce e aşa, doar bunul Dumnezeu ştie. Cel mai mic avea ambii ochi albaştri, deci nu auzea nici cu o ureche, bietul de el. Pisica îl numise Pis-Pis. Dar să revin, pisica mamă, împreună cu cei trei motănaşi, locuiau la marginea oraşului, într-un bloc părăsit. E mai bine aici, se gândi pisica, fiind surzi, motănaşii puteau fi loviţi de vreo maşină sau atacaţi de câini. Iar la marginea oraşului pericolele totuşi erau mai puţine. În fiecare zi pisica mamă pleca în căutarea hranei, iar motănaşii rămâneau acasă, aşteptând-o. Uite că, într-o zi s-a pornit ea de cu zori la vânătoare şi nu s-a mai întors. Au aşteptat-o motănaşii o zi, două, trei, dar ea nu reveni. Flămânzi şi trişti, înțelegând că s-a întâmplat ceva cu pisica mamă, pisoiaşii au hotărât să pornească în căutarea ei. Tot hoinărind prin împrejurimi, uite că au observat un şoarece. Flămânzi cum erau, s-au năpustit asupra lui. În scurt timp l-au şi înghesuit într-un colţ, dorind să-l înfulece. Şoarecele, speriat dar curajos şi isteţ, începu să strige în gura mare:
- Vă rog, nu mă mâncaţi, nu mă mâncaţi, eu vă pot ajuta!
...

Citeşte mai departe

Peste pădure,peste sat
Tot ninge până la-nserat,
Acum ninsoarea s-a oprit
Troienele au adormit.
...

Citeşte mai departe

Partea a treia


A noastră fată din poveste
...

Citeşte mai departe

Partea a doua
În pădurea de lăngă sat
Pulbere de stele s-a lăsat ,
Peste copacii care sunt
...

Citeşte mai departe

Partea 1
În noaptea rece de demult
Când crivățul a luat cu-asalt
Întinderea din fața mea
...

Citeşte mai departe