Poezii pentru Copii

Pisoii şi şoricelul

A fost odată o pisică şi avea trei motănaşi. Nişte motănaşi albi, albi, la fel de albi ca zăpada. Albi de la vârful urechilor până la vârful cozii. Şi aveau ei o blană atât de lucioasă şi deasă, încât nu erau alţii în lume mai frumoşi ca ei. Dar uite că aveau ei şi o năpastă. Li se trăgea năpasta anume de la faptul că erau atât de albi. Ah, am uitat să-ţi zic, motănaşii noştri aveau ochi albaştri. Da, albaştri. Iar, se ştie bine, aşa e de când lumea, pisicile albe cu ochi albaştri se nasc surde. Uite că şi motănaşii noştri erau surzi, ei bine, nu cu totul. Cel mai mare, primul fătat, avea doar ochiul drept albastru, iar stângul verde, deci auzea doar cu urechea stângă, îl chema Miau. Al doilea făt se numea Mârrr, avea doar ochiul stâng albastru, iar dreptul verde, deci auzea doar cu urechea dreaptă. De ce e aşa, doar bunul Dumnezeu ştie. Cel mai mic avea ambii ochi albaştri, deci nu auzea nici cu o ureche, bietul de el. Pisica îl numise Pis-Pis. Dar să revin, pisica mamă, împreună cu cei trei motănaşi, locuiau la marginea oraşului, într-un bloc părăsit. E mai bine aici, se gândi pisica, fiind surzi, motănaşii puteau fi loviţi de vreo maşină sau atacaţi de câini. Iar la marginea oraşului pericolele totuşi erau mai puţine. În fiecare zi pisica mamă pleca în căutarea hranei, iar motănaşii rămâneau acasă, aşteptând-o. Uite că, într-o zi s-a pornit ea de cu zori la vânătoare şi nu s-a mai întors. Au aşteptat-o motănaşii o zi, două, trei, dar ea nu reveni. Flămânzi şi trişti, înțelegând că s-a întâmplat ceva cu pisica mamă, pisoiaşii au hotărât să pornească în căutarea ei. Tot hoinărind prin împrejurimi, uite că au observat un şoarece. Flămânzi cum erau, s-au năpustit asupra lui. În scurt timp l-au şi înghesuit într-un colţ, dorind să-l înfulece. Şoarecele, speriat dar curajos şi isteţ, începu să strige în gura mare:
- Vă rog, nu mă mâncaţi, nu mă mâncaţi, eu vă pot ajuta!
...

Citeşte mai departe

Peste pădure,peste sat
Tot ninge până la-nserat,
Acum ninsoarea s-a oprit
Troienele au adormit.
...

Citeşte mai departe

Partea a treia


A noastră fată din poveste
...

Citeşte mai departe

Partea a doua
În pădurea de lăngă sat
Pulbere de stele s-a lăsat ,
Peste copacii care sunt
...

Citeşte mai departe

Partea 1
În noaptea rece de demult
Când crivățul a luat cu-asalt
Întinderea din fața mea
...

Citeşte mai departe

Bună dimineaţa dragi copii

Bună dimineaţa dragi copii,
Şi mulţumiţi bunului Dumnezeu,
...

Citeşte mai departe

Moş Nicolaie şi îngerul salvator

Azi, în ziua Sa de sărbătoare, Sfântul Nicolaie,
un înger salvator a îndrumat, un copil
...

Citeşte mai departe

Dialog între bunic şi nepot

-Bunicule, tu pe mine mă iubeşti ?
-Ştii bine dragul meu, că te iubesc,
...

Citeşte mai departe

Un arbore

Un arbore căzut pe drum între răzoare,
În vânt stătea bătut, plângând de-al vieţi dor
...

Citeşte mai departe

Noaptea, Delta cap de fluviu
...

Citeşte mai departe

Azi visul meu

Azi visul meu e cântec,
Iar soarele-l colindă,
...

Citeşte mai departe

Soarele…

Soarele-n primăveri,
E dragostea-n dureri,
...

Citeşte mai departe

La o nunta călătoare

Trimit gândul la plimbare
La o nuntă călătoare,
...

Citeşte mai departe

Toamna arde-n buzunare

Toamna arde-n buzunare
Şi se trece imediat,
...

Citeşte mai departe

Viaţa-i bună

Poate vreți și voi să știți
Vreo pisică fără dinţi
...

Citeşte mai departe

Apusul

Se lasă înserarea
Și scutură-ntristarea,
...

Citeşte mai departe

Miez de ardere

Ninge cu umbre în stradă
Pentru cine vrea să vadă,
...

Citeşte mai departe

Dintr-o omidă a renăscut
Un fluture nemaivăzut,
Cu aripi mari şi colorate
Cu vise nu prea complicate,
...

Citeşte mai departe

Cică a fost odată o familie de iepuri care își duceau traiul într-o vizuină la marginea unei păduri. Era o familie numeroasă: iepurele, iepuroaica și doisprezece iepurași. Își făcuseră ei vizuina la marginea pădurii pentru a fi mai aproape de gospodăriile oamenilor din sat. Nu de alta, dar se mai scăpau ei câteodată în grădinile sătenilor, ba după un morcov, ba după o varză, ba după alte bunătățuri care nu se găsesc în pădure. Uite că aveau iepurii și o vecină, o nevăstuică. La început, nu prea se împăcau, nevăstuica una-două încerca să prindă iepurii pentru a-i mânca, însă fără noroc. Iepurii țineau la intrarea în vizuină un fus și se știe bine că nevăstuica se teme de furcă și fus ca Nicodiță de tămâie. Văzînd astfel lucru, după un timp nevăstuica renunță să mai poftească la iepuri și s-a împretenit cu ei, că, mă rog, altfel nici nu se putea între vecini. Chiar mai mult: nevăstuica, vânător temut, îi apăra pe iepuri de alți prădători, precum pisici sălbatice, vulpi, lupi și alte animale periculoase, căci vorba ceia: erau vecini ori ba?
Și cum spuneam, odată, pe timp de iarnă, în ajunul Crăciunului s-a pornit iepurele-tată la nevăstuică, s-o invite la ei de sărbătoare. Cum mergea el pe cărare, uite ca zărește o vulpe. Iepurele nu mai așteptă să dea roșcata cu ochii de el și o rupse la fugă spre casă. Lângă vizuină se mai opri puțin să-și tragă sufletul. Cum stătea el așa și tremura de frică, uite că ieși din vizuină și iepuroaica.
- Da' ce-ai pățit, măi bărbățele, îl întrebă ea râzând, de tremuri așa tare, de parcă ai văzut o vulpe?
Iepurele într-un suflet îi povesti ce s-a-ntîmplat și iepuroaica, numai ce auzi, că i se duse și ei inima în călcâie.
...

Citeşte mai departe

Mos Craciun imi pare bine,
Sa te stiu pe linga mine,
Zi si noapte m-am rugat ,
Sa ma intilnesc cu tine
...

Citeşte mai departe