Poezii pentru Copii

Căteluș-ghâdiluș,
Ce tot cauți prin pănuși?
Am ascuns acolo-un os,
De pisoiul mofturos.
...

Citeşte mai departe

Când apune soarele,
Și se-nchid petalele,
Stelele se-ngrămădesc
Să mă vadă cum zâmbesc
...

Citeşte mai departe

Dragi copii ascultători,
Voi, aveți două comori,
Le găsiți pe căpușor,
Cu ele asculți ușor!
...

Citeşte mai departe

Partea 3

Sus, în turnul singuratic, ceasul pare că-i oprit,
în cămară o bătrână toarce firul liniştit.
...

Citeşte mai departe

Partea 2

Dar cum galeş se retrage întunericul şi fuge,
când pluteşte aurie, cristalină raza dulce,
...

Citeşte mai departe

partea 1

Într-o veche-mpărăţie iat-a fost un împărat,
cu frumoasa lui soţie vieţuia la un palat,
...

Citeşte mai departe

Când inima îmi suspină,
Nu pot compune vreo rimă
Iar când ea e relaxată,
Fac rima împerecheată.
...

Citeşte mai departe

Dorm în zori nepăsător
Dar mă scol eu vrând-nevrând
Fi’ndcă am deșteptător
El e un motan flămând
...

Citeşte mai departe

Plec cu buna în vacanţă
Un sărut atârn de clanţă
Mami, tati, cînd veţi trece
Pragul casei, nu vă-nece
...

Citeşte mai departe

E bine, chiar dacă-i murdar,
Am loc în varul din mortar;
Deși e frig, deși e tare -
N-am fel de rele și murdare.
...

Citeşte mai departe

Se plimba prin sat boierul,
Tot cu ochii-n jurul lui,
Cȃnd ȋn cale ȋi ieșise
Un țăran.
...

Citeşte mai departe

Se aude că un cȃine,
Pe un altul vrȃnd să-l prindă,
Nimeri ȋntr-o-ncăpere
Cu pereții … din oglindă.
...

Citeşte mai departe

Un jurămȃnt solemn, odată,
Făcu un mare ȋmpărat,
Chemȃnd supușii săi de seamă,
Să afle vestea, la palat!
...

Citeşte mai departe

Demult, demult, cînd luna așa aproape de pămînt era, încît pe o scară te puteai urca pe ea, în lume zeci de regate înfloreau, trăiau în pace, prosperau. Viețuitoarele de pe lună: zîne, spiriduși, balauri și altele, care acum doar în basme se adună, trăiau între oameni neascunzîndu-și făpturile, împreună petrecîndu-și zilele. Zînele, de o vorbă, la școli predau, la dans și la muzică ele seamăn nu aveau. Balaurii la poștă lucrau, dintr-un colț în altul al lumii ei scrisorile, zburînd, duceau.
Pe timpurile acelea, un vrăjitor trăia, care cu copiii din zori pînă-n zori se juca. Numai că lumea nu cunoștea, că seara el zîmbetele copiilor le fura. Cu zîmbetele lor el se hrănea și cu fiecare zi tot mai puternic se făcea. Acasă copiii posomorîți se-ntorceau, iar părinții nu puteau să-nțeleagă oare ce boală aveau. Tot atunci, pe cealaltă parte întunecată a lunii, un căpcăun trăia ascunzîndu-se de ochii lumii. Puternic, înalt ca un copac, bun la suflet, dar fricos ca un iepure speriat. Așa se-ntîmplă, că-ntr-o zi grîul i se termină și el la moară porni, vrînd-nevrînd, pe pămînt coborî. Copiii, cînd l-au văzut așa de mare, unul cîte unul, au început să-l înconjoare, rugîndu-l să-i arunce pîn-la lună, ca să atingă cu mîna a sa cunună. La început, căpcăunul cam se rușina, dar apoi în joacă cînd se avîntă, de tot în jurul său uită. Copiilor așa de tare le plăcu, încît îl rugară să mai vie și mîine pîn-la moară.
Zilele treceau, copiii cu căpcăunul se jucau, iar la vrăjitor nici o atenție nu-i acordau. Cînd văzu vrăjitorul așa fapt, rău pe căpcăun se mînie și găndi ce ar putea să facă, ca de el să scape. Noaptea, cînd toți dormeau, el în căpcăun se preschimbă și fură cîțiva copii, ducîndu-i în partea întunecată a lunii. Acolo, într-un hambar lîngă casa căpcăunului îi ascunse, iar apoi cu grabă se întoarse, se preschimbă în chipul său și începu să facă zarvă, strigînd, chipurile a văzut pe căpcăun cu copiii fugind. Oamenii, somnoroși, s-au sculat, repede s-au îmbrăcat și pe lună au urcat. Spre casa căpcăunului s-au îndreptat, iar acolo în hambar au găsit copii plîngînd. Supărați rău, asupra căpcăunului s-au aruncat, cu frînghii strîns l-au legat, într-o grotă adîncă l-au aruncat și acolo l-au lăsat pînă-i vor face judecata. Vrăjitorul deveni erou, se juca cu copiii din nou, furîndu-le zîmbetele iar, bucurîndu-se că de căpcăun a scăpat.
Dintre toți copiii, o soră și un frate, avînd cam anișori vreo șapte, nu au dorit să creadă că căpcăunul putea să facă așa fapte. Așa că au hotărît ei să meargă la acea grotă, unde întemnițat căpcăunul își plîngea soarta. Cînd au ajuns, au stat cu el la sfat, gîndindu-se cum ar putea fi salvat. Căpcăunul, speriat, tot bocea neîncetat, spunînd că el dormea în pat, cînd toate s-au întîmplat. Fetita, puțin mai isteață, s-a dat cu părerea că vrăjitorul putea s-o facă.
...

Citeşte mai departe

E prima zi de școală,
Vacanța s-a topit
Ȋn lacrima din ochiul
...

Citeşte mai departe

La o margine de drum,
Înflori un trandafir...

...

Citeşte mai departe

Pădurea fumegă ȋn toamnă…
Se lasă negura, prelung,
Ca o perdea pe zarea-n care,
Ȋn stoluri,
...

Citeşte mai departe

Pe mușchiul gros, precum o blană
De cald și moale,
Căprioara…

...

Citeşte mai departe

Ȋn revărsat de zori pe baltă,
Minunile luminii, iar.

Sclipesc fărȃmituri de-oglinzi
...

Citeşte mai departe

De neam ales, e-un mȃndru crai!
Doar el, de pe ȋntregul plai
Cutreierat de lighioane
Ce nu-s de soi
...

Citeşte mai departe